O poveste clasica si demodata ...

De fapt n-am prea multe de zis… dacă scriam astă noapte, umpleam probabil 3 pagini. Dar fără rost.
Prima dată când realizezi asta e când simti ca intr-adevar ti-ai depsit limita…culmea :))…eu nu simt nimic…scriu,scriu,si scriu…recorectez da` nimic nou…aceeasi senzatie…acelasi sentiment.
Totul incepe cu “a fost odata” si mereu se termina cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Dar daca uneori aparentele inseala? Si povestile se transforma in realitate, unde viata nu iti confera sansa de a spune “fericiti pana la adanci batraneti”…sau poate?
Asa incep povestile spuse de bunici,asa incepe o frumoasa poveste de dragoste,de fapt asa isi face debutul o “creatie” din zilele noastre…
Totusi povestea mea incepe cu un baiat…dintr-un cartier de la marginea marelui Bucuresti.
Si il vezi pe pustiul rebel in clasa a 6a… O fata cum numai dorintele puse cand sufli in lumanarile de pe tortul de ziua ta. Avea un par roscat si cret, nu blond pentru ca altfel probabil povestea ar lua-o pe o intorsatura amuzanta. O “fata din vis” cu ochii verzi precum…precum isi doreste Corina sa ii aiba…ca sa ma abat putin de la subiect…
Baiatul a facut tot posibilul sa reuseasca sa ia legatura cu ea pe Internet. O da! Internetul! Taramul webcam-urilor,convorbirilor secrete,sau mai stiu eu ce tampenii unde daca te aventurezi ca fraierul sfarsesti amenintat ca maine-poimaine ti se sparge casa si ramani pe strada.
Dar asta nu conteaza, el vroia sa o cunoasca cat mai bine. Si a reusit devenind prieteni. Au urmat doua excursii in care au participat ambele clase, si a ei si a lui, unde el a incercat sa faca pe romanticul cu ea, cumparandu-i un papitoi si comportandu-se cat mai frumos , in ciuda faptului ca ea il placea pe un coleg de-al lui. Oare?
Si povestind de excursii am omis numele ei care iti sugera aceasta frumusete pana si din nume: Cristina…(ajungi tu si aici Crisu` :)))
In scurt timp au devenit cei mai buni prieteni.
Daca ai un cel mai bun prieten inseamna deci ca ii spui totul, nu? In ciuda faptului ca stii doar din simplele aparente ca el este “lulea" dupa tine. Dar fata i-a spus totusi ca ii place foarte mult de un baiat de la ei din scoala…Atunci el a promis ca nu va face nimic sa impiedice acesta relatie…
Incet,incet s-a indepartat de ea tocmai pentru a nu o rani…Cristina era deja cu celalalt baiat,se iubeau si Andrei(personajul povestii) nu mai avea ce sa caute in lumea celor doi.
Seara cand o noua zi se sfarsea, baiatul lua jurnalul de sub pat si se apuca sa scrie o noua traire…”O iubesc…i-as spune daca as putea dar…”atat doar atat a putut scrie…lacrimile ii curgeau pe obrajii calzi,lacrimi de tristete.Nimic nu mai era la fel nici macar prietenia dintre ei nu mai exista,fusese alegerea lui
Intr-o zi Andrei statea la un paharel cu prietenii.Bautura se terminase si baiatul s-a oferit sa se duca pt a mai cumpara.Traversa strada cand o masina l-a izbit…l-a trantit la pamant.Cand a ajuns la spital Cristina deja aflase despre accidentul lui,era deja prea tarziu,Andrei era pe moarte.Langa patul unde era asezat baiatul, Cristina statea si suspina gandindu-se la frumoasele clipe ce legasera o prietenie.Andrei visa…totul era alb,un om ce spala podelele urma sa-l conduca catre pragul dintre viata si moarte.L-a dus la o gara unde urma sa astepte doua trenuri,avea doua bilete…trebuia sa aleaga trenul potrivit.Primul il conducea spre o moarte linistita,fara dureri…al doilea insa ii dadea sansa spre o noua viata,viata care o traise si pana acum.Andrei a ales primul tren…ce rost avea o viata fara Cristina???n-o mai putea numi viata.
Dupa moartea lui, Cristina s-a dus acasa la el si a ajutat la impachetarea lucrurilor…sub pat a gasit jurnalul lui Andrei.A citit cateva pagini si a realizat ca nu era nimic altceva decat o dedicatie de iubire pentru ea.Plansul nu era o rezolvare a situatiei.Cu doua zile mai tarziu Cristina a fost ingropata langa Andrei.Probabil s-au reintalnit si au trait frumoasa poveste de iubire undeva sus…

P.S:Cine a avut rabdare sa citeasca aceasta plictisitoare poveste ii multumesc...mentionez ca este prima mea creatie proprie si sunt mandra de ea kiar daca e naspa :((((